Una dintre cele mai frecvente întrebări în materie de dreptul familiei este legată de bunurile dobândite în timpul căsătoriei. Cine este proprietarul real? Contează pe numele cui este trecut bunul? Ce se întâmplă la divorț?
Legea română oferă răspunsuri clare, însă adesea greu de înțeles fără explicații simple. În continuare, explicăm ce sunt bunurile comune, cum funcționează regimul comunității legale și ce drepturi au soții.
Ce sunt bunurile comune în regimul comunității legale?
Regula de bază este următoarea:
👉 toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, indiferent de cine le-a cumpărat sau cine a contribuit financiar.
Această regulă funcționează automat, fără să fie nevoie de un acord special între soți, și poartă numele de prezumția de comunitate.
Ce înseamnă bunuri comune „în devălmășie”?
Devălmășia este forma juridică în care sunt deținute bunurile comune. Concret, acest lucru înseamnă că:
- nu există cote stabilite (50%-50%) pe durata căsătoriei;
- ambii soți au drepturi egale asupra bunurilor;
- bunurile pot fi folosite în interesul familiei.
Devălmășia nu se aplică doar locuințelor sau terenurilor, ci și:
- banilor,
- veniturilor,
- drepturilor de creanță,
- altor bunuri patrimoniale dobândite în timpul căsătoriei.
Cum se stabilește dacă un bun este comun sau propriu?
Criteriul esențial este momentul dobândirii bunului, nu:
- cine a plătit,
- cine apare în contract,
- cine a avut venitul mai mare.
Regula generală:
✔️ Bun dobândit în timpul căsătoriei = bun comun
Excepții (bunuri proprii):
- bunurile dobândite înainte de căsătorie;
- moștenirile;
- donațiile primite personal;
- bunurile destinate exclusiv uzului personal;
- despăgubirile pentru prejudicii morale sau corporale.
Contează dacă bunul este trecut pe numele unui singur soț?
Nu.
Înscrierea bunului pe numele unui singur soț nu înlătură caracterul de bun comun, dacă acesta a fost dobândit în timpul căsătoriei.
Instanțele de judecată au stabilit constant că actele de proprietate nu sunt decisive, în lipsa unor dovezi clare privind caracterul de bun propriu.
Când devine un bun comun?
Momentul important este data nașterii dreptului, nu data plății integrale.
De exemplu:
- un apartament este bun comun din momentul dobândirii dreptului de proprietate;
- o creanță este comună din momentul în care a luat naștere.
Principiile care guvernează bunurile comune în căsătorie
⚖️ Egalitatea dintre soți
Legea nu face diferență între soți în funcție de venituri sau roluri familiale.
🏠 Contribuția indirectă
Munca în gospodărie și creșterea copiilor sunt recunoscute ca aport real la bunurile comune.
🤝 Solidaritatea patrimonială
Bunurile comune există pentru a susține familia, nu pentru a crea avantaje individuale.
Prezumția de comunitate – cine trebuie să dovedească contrariul?
Legea prezumă că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt comune.
👉 Soțul care susține că bunul este propriu trebuie să facă dovada acestui lucru.
Dovada se poate face prin:
- acte juridice,
- martori,
- alte mijloace de probă admise de lege.
Situații frecvente întâlnite în practică.
În practică, apar des următoarele situații:
- terenul aferent locuinței este considerat bun comun;
- îmbunătățirile aduse bunurilor proprii pot genera drepturi pentru celălalt soț;
- bunurile cumpărate înainte de căsătorie rămân proprii;
- uzucapiunea poate conduce la dobândirea unui bun comun, dacă termenul se împlinește în timpul căsătoriei.
De ce este important să cunoști regimul bunurilor comune?
Regimul comunității legale reflectă ideea că familia este un proiect comun, iar bunurile nu sunt doar rezultatul banilor, ci și al sprijinului, muncii și implicării fiecărui soț.
Cunoașterea regulilor privind bunurile comune:
- previne conflicte,
- ajută la luarea deciziilor corecte,
- este esențială în caz de divorț sau partaj.
❓ Întrebări frecvente:
Bunurile cumpărate în rate sunt comune?
Da, dacă au fost dobândite în timpul căsătoriei.
Salariul este bun comun?
Da, veniturile obținute în timpul căsătoriei sunt bunuri comune.
Pot schimba regimul bunurilor în timpul căsătoriei?
Da, prin convenție matrimonială, în condițiile legii.