1. Regula separației bunurilor proprii în cadrul comunității legale
Deși regimul comunității legale are ca regulă existența bunurilor comune ale soților, Codul civil consacră, în mod expres, și categoria bunurilor proprii, care aparțin exclusiv unuia dintre soți. Aceste bunuri nu intră în masa bunurilor comune și nu sunt supuse împărțelii la desfacerea căsătoriei.
Art. 340 Cod civil enumeră limitativ categoriile de bunuri considerate proprii, instituind astfel o excepție de la prezumția de comunitate prevăzută de art. 339 Cod civil.
2. Moștenirile, legatele și donațiile
Sunt bunuri proprii bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția situației în care dispunătorul a prevăzut expres că acestea vor fi bunuri comune.
Caracterul propriu al acestor bunuri este justificat de caracterul intuitu personae al liberalității. Bunurile dobândite prin legat sunt, în mod necesar, proprii, întrucât respectă voința expresă a testatorului. În cazul donațiilor, indiferent dacă sunt realizate inter vivos sau mortis causa, regula rămâne aceeași.
Ajutoarele bănești acordate de părinții unuia dintre soți sunt, de regulă, considerate donații în favoarea copilului lor, iar bunurile achiziționate cu aceste sume au caracter de bunuri proprii, cu excepția cazului în care se dovedește intenția expresă de a gratifica ambii soți.
3. Bunurile de uz personal
Bunurile destinate folosinței personale exclusive a unuia dintre soți constituie bunuri proprii. În această categorie intră, în principal, obiectele necesare vieții cotidiene, precum îmbrăcămintea, încălțămintea sau alte bunuri similare.
Calificarea unui bun ca fiind de uz personal nu depinde exclusiv de natura sa, ci și de valoarea economică raportată la nivelul de trai al soților. Astfel, obiectele de lux (bijuterii de mare valoare, blănuri scumpe) nu sunt, de regulă, considerate bunuri proprii, chiar dacă sunt utilizate de un singur soț, ci bunuri comune.
Jurisprudența a statuat constant că bunurile de uz personal cu valoare deosebit de mare sunt bunuri comune, fiind considerate investiții realizate din patrimoniul comun al familiei.
4. Bunurile destinate exercitării profesiei
Sunt bunuri proprii bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, cu condiția ca acestea să nu facă parte dintr-un fond de comerț sau din patrimoniul de afectațiune al unei activități economice.
Instrumentele de lucru, aparatura profesională, biblioteca de specialitate sau atelierul de creație sunt considerate bunuri proprii, indiferent dacă au fost dobândite cu mijloace proprii sau comune. Rațiunea este aceea că aceste bunuri sunt legate direct de identitatea profesională a soțului.
Dacă ambii soți exercită aceeași profesie și utilizează aceleași bunuri, acestea nu sunt bunuri comune, ci coproprietate pe cote-părți, fiecare soț păstrându-și dreptul distinct.
5. Drepturile de proprietate intelectuală
Drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor intelectuale (opere, invenții, desene, mărci, indicații geografice) sunt bunuri proprii ale soțului care le-a creat sau înregistrat.
Aceste bunuri sunt considerate proprii deoarece reprezintă expresia calităților intelectuale personale ale autorului. Nu intră în această categorie veniturile obținute din valorificarea acestor drepturi, care pot avea, în anumite condiții, caracter comun.
6. Premiile, recompensele și creațiile intelectuale
Bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice ori de invenție sunt bunuri proprii ale soțului care le-a realizat.
Premiul are semnificația unei recompense materiale sau morale acordate pentru merite deosebite și păstrează caracterul personal al realizării care a determinat acordarea sa.
7. Indemnizațiile de asigurare și despăgubirile
Indemnizațiile de asigurare și despăgubirile acordate pentru prejudicii materiale sau morale suferite de unul dintre soți sunt bunuri proprii. Acestea sunt destinate reparării unei pagube personale și nu pot fi incluse în masa bunurilor comune.
Indemnizația de asigurare aparține soțului în persoana căruia s-a produs riscul asigurat, indiferent cine a achitat primele de asigurare.
8. Subrogația reală: bunuri dobândite în schimbul bunurilor proprii
Bunurile, sumele de bani sau valorile care înlocuiesc un bun propriu păstrează caracterul de bun propriu. Aceasta este aplicarea principiului subrogației reale cu titlu universal în cadrul regimului comunității legale.
Astfel, prețul obținut din vânzarea unui bun propriu, bunul achiziționat în schimbul acestuia sau sulta rezultată din partaj rămân bunuri proprii.
9. Fructele bunurilor proprii
Fructele bunurilor proprii – naturale, industriale sau civile – au, de regulă, același caracter juridic ca bunul din care provin. Veniturile obținute din folosirea unui bun propriu (chirii, dobânzi, arende) sunt considerate bunuri proprii, în măsura în care legea nu dispune altfel.
Produsele obținute prin consumarea sau diminuarea substanței bunului (de exemplu, exploatarea unei cariere) nu sunt fructe, ci produse, și urmează regimul juridic al bunului de bază.
10. Bunurile dobândite anterior căsătoriei
Bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei sunt bunuri proprii, chiar dacă plata prețului continuă în timpul căsătoriei. Soțul neproprietar dobândește, cel mult, un drept de creanță corespunzător ratelor achitate din fonduri comune.
Această soluție este constant confirmată de jurisprudență și are implicații majore în litigiile de partaj.