O primă întrebare cu care se confruntă majoritatea pacienților care iau în calcul o acțiune de malpraxis este la ce sumă s-ar putea aștepta drept despăgubire. Răspunsul scurt este că totul ține de particularitățile fiecărui caz dar merită înțeles, cel puțin la nivel de principiu, cum se ajunge la o asemenea sumă.
Legea distinge, în materie de malpraxis, două categorii de prejudicii care pot fi solicitate separat, în cadrul aceleiași acțiuni în instanță: daunele materiale și daunele morale.
Daunele materiale reprezintă prejudiciul economic, partea din pagubă care poate fi dovedită și cuantificată concret, precum costurile tratamentelor suplimentare, ale intervențiilor corective, ale recuperării medicale, ale medicamentelor sau ale transportului la clinici, la care se adaugă venitul pierdut pe durata incapacității de muncă și, în cazurile mai grave, pierderea capacității de a mai obține un venit comparabil cu cel dinainte. Aceste sume se dovedesc prin facturi, chitanțe, adeverințe de venit și, acolo unde este cazul, printr-o expertiză care estimează costurile viitoare de îngrijire.
Daunele morale privesc suferința fizică și psihică resimțită de pacient, dar și impactul asupra calității vieții, asupra relațiilor de familie sau asupra capacității de a mai desfășura activitățile care înainte erau normale.
Spre deosebire de daunele materiale, acestea nu au un cuantum fix stabilit prin lege, instanța le apreciază de la caz la caz, ținând cont de gravitatea prejudiciului, vârsta persoanei vătămate, durata suferinței și consecințele pe termen lung. Tocmai pentru că nu există o formulă matematică pentru calculul lor, modul în care sunt prezentate și susținute cu probe în instanță cântărește foarte mult în suma finală acordată.
Aproape întotdeauna, expertiza medico-legală este pasul care stabilește, cu valoare probatorie, dacă a existat o abatere de la standardul actului medical, care este legătura de cauzalitate cu prejudiciul suferit și cât de gravă și de ireversibilă este afectarea. Concluziile expertizei influențează direct cuantumul pe care instanța îl poate acorda, motiv pentru care modul în care este formulată cererea de expertiză, precum și eventualele obiecțiuni la raport, reprezintă un moment critic al procesului.
Cine suportă, până la urmă, plata?
Sumele stabilite pot fi acoperite, integral sau parțial, de asigurarea de malpraxis a medicului sau a unității sanitare însă, dacă prejudiciul stabilit de instanță depășește limita asigurată, diferența rămâne, în principiu, în sarcina celui responsabil (medicul, unitatea sanitară sau ambii, după caz).
Acest articol are un caracter informativ general. Suma pe care o puteți obține efectiv depinde de circumstanțele exacte ale cazului dumneavoastră.